Autocunoastere si afirmarea personalitatii

Motto:

„Dacă la vremea strâmtorării (necazului) eşti slab, mică este puterea ta.” (Solomon, cap.24.v.10)

Auzim adesea în jurul nostru formulări de genul „este un om slab” sau „este un om puternic”, „are forţă interioară” sau „are încredere în sine”. De unde ştim că o persoană este puternică, are forţă interioară? Care sunt semnele obiective care ne ajută sa tragem aceste concluzii? Dar cum gândim despre noi înşine? De unde ştim dacă avem încredere în noi, stimă de sine şi o imagine de sine pozitivă? Ce legătură există între imaginea de sine, stima de sine, încrederea în sine şi forţa interioară? Cum se construieşte puterea de afirmare a personalităţii?

Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale care conturează şi întăresc dimensiunile eului nostru. În funcţie de percepţia noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce ne-am dori să fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.

Stima de sine reprezintă modul în care ne evaluăm pe noi înşine în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi şi este direct proporţională cu conştientizarea valorii noastre. Fiecare fiinţă umană este unică şi are o valoare care merită să fie respectată. Valoarea unei fiinţe umane este dată de suma comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare. Capacitatea fiinţei umane de a se proiecta în viitor, de a-şi conştientiza, dori şi anticipa devenirea prin raportarea la experienţele şi succesele anterioare şi credinţa despre propria eficacitate contribuie la întărirea stimei de sine.
Stima de sine reprezintă rezultatul unei autoevaluari şi are un rol foarte important în stabilirea identităţii noastre. O stimă de sine pozitivă se bazează pe percepţia pozitivă despre propriile noastre comportamente, de aceea este important să ne respectăm nevoile şi limitele pentru ca acţiunile noastre să ne pună în valoare, să fie viabile în ochii noştri.

Încrederea în sine nu este înnăscută. Încrederea în sine este realistă şi predictibilă, deoarece se sprijină pe rezultate concrete obţinute în trecut, pe experienţele reale pe care o persoană le-a trăit şi care-i permit să prezică rezultatele la care se aşteaptă în viitor. Deşi încrederea în sine nu este oarbă, ea prezintă totuşi o anumită doză de incertitudine. Se bazează pe conştientizarea propriilor cunoştinţe şi competenţe într-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obţinute anterior şi este întreţinută prin abordarea treptată a altor experienţe în scopul de a fixa şi transfera competenţele, precum şi pentru a descoperi alte competenţe de care nu eram conştienţi.

Forţa interioară reprezintă capacitatea de a ne impune deciziile pe propriul teritoriu.

Puterea de afirmare[1] este în legătură cu aptitudinea noastră de a ne extinde autoritatea asupra unui teritoriu comun.

„Anticul îndemn cunoaşte-te pe tine însuţi rămâne tot ceea ce vreodată omul şi-a cerut sie însuşi mai greu. Nu suntem în stare să privim decât în jur, numai statuilor li-s daţi ochi albi, cu pupilele întoarse, probabil, înăuntru. Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaştem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noştri...Cei filmaţi fără să ştie se privesc pe ecrane uimiţi de necunoscuta umbră în care cei din jur îi recunosc. Purtăm în noi, fiecare, o falsă imagine proprie...Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd.” [2]

Ce se întâmplă în interiorul nostru când suntem strâmtoraţi, ne confruntăm cu un necaz, când alegem să facem faţă situaţiei şi să nu mai fugim de teama de a suferi? Se dă o bătălie. Cu cine? Cu fantomele care ne bântuie şi care nu sunt decât umbrele gândurilor noastre proiectate asupra celorlalţi transformaţi în duşmani de temut. Suntem proprietarii celui mai sofisticat cinematograf, dar nu totdeauna şi cel mai eficient. Proiectăm zilnic aceleaşi ’scenarii de viaţă’ fără să învăţăm ceva din ele. În fiecare zi o luăm de la capăt...până într-o zi când avem şansa, fie de-a întâlni un „regizor” priceput în introiecţii, proiecţii, transferuri, fie de-a intra în relaţie cu un scenarist diferit, care ne educă sau mai bine zis de care ne lăsăm educaţi. Din acea zi, filmul nostru interior începe să se deruleze altfel. Acelaşi scenarist, o altă poveste, nu neapărat schimbată, însă altfel narată. Relaţii noi se ţes între personajele care se transformă cu trecerea timpului. Noi măşti se aşează pe chipurile lor după bunul plac al scenaristului...Formele aflate în mişcare se desprind altfel de pe fundal. Devenim conştienţi de adevărurile noastre incomplete, de hărţile noastre neurolingvistice, care nu corespund teritorului, realului, ceea ce există în mod obiectiv şi toată lumea poate vedea. Fiecare vede ceea ce alege să vadă şi proiectează ce a introiectat. Gestalt-urile rămase neîncheiate continuă să ne mai bântuie şi astăzi...[3]

Paradoxul este că, deşi frontierele universului nostru interior sunt atât de fragile, abia perceptibile, mecanismele noastre de apărare, rezistenţele la schimbare sunt atât de puternice. Adevărata problemă este cea a (re)organizării şi controlului. Ne sperie gândul că lucrurile vor lua o altă formă. Nu ştim dacă vom mai putea stăpâni sistemul. Înţelegerea procesului interior de satisfacere a trebuinţelor noastre este fundamentală pentru evoluţia noastră.

Imaginea de sine ne influenţează comportamentele, de aceea este important să ne percem cât mai corect, să dezvoltăm convingeri realiste despre noi înşine. Percepţia de sine nu reprezintă adevărul despre noi, ci este doar o „hartă” pentru propriul „teritoriu” („Harta nu este teritoriul”), un barometru al stării noastre de bine. Relaţiile armonioase cu membrii familiei şi cei din jur, performanţele profesionale, asumarea unor responsabilităţi în acord cu resursele proprii indică o imagine de sine pozitivă, în timp ce absenţa motivaţiei sau o motivaţie scăzută, agresivitatea defensivă, comportamentele de evitare, rezistenţele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativă.

Este important ca experienţele noi să fie abordate treptat, deoarece eşecurile repetate la experienţe noi pentru care nu reuşim să găsim o explicaţie pot avea efecte negative asupra încrederii în sine şi a stimei de sine. Dacă suntem flexibili şi putem recadra acţiunile şi experienţele noastre astfel încât să vedem partea bună, pozitivă a lucrurilor şi să învăţăm ceva din ceea ce ni se întâmplă, reuşim să ne construim încrederea în sine şi să ne întărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijează comportamentele, de aceea este important să păstrăm acele convingeri care sunt bune pentru noi şi ne ajută să ne schimbăm cadrele de referinţă. Abordarea unei situaţii dintr-o altă perspectivă ne permite să ne schimbăm reacţiile, să dezvoltăm comportamente noi, mai adecvate situaţiei prezente şi să obţinem astfel rezultate mai bune în viaţă.

Modul cel mai simplu de a ieşi dintr-un impas este să conştientizăm că există întotdeauna o altă soluţie. Modelul Flexibilităţii Utilitare[4] oferă un mare grad de libertate şi forţă totodată.

Model = viziune asupra lumii
Flexibilitate = care se poate modifica
Utilitar = care serveşte unui anumit scop

Clement Stone scrie că „între oameni nu există mari diferenţe, dar tocmai aceste mici diferenţe îi fac atât de diferiţi. Micile diferenţe constau în comportament. Marile diferenţe constau în felul de a fi, pozitiv sau negativ.” Când schimbarea mediului nu este posibilă, schimbarea atitudinii personale faţă de agenţii stresori şi evenimentele stresante reprezintă soluţia cea mai la îndemână pentru reducerea nivelului de stres, deoarece stresul este reacţia noastră internă la acţiunea factorilor stresori externi sau faţă de sentimentele noastre de nelinişte şi neputinţă.

Universul interior şi cel exterior se află uneori într-o tensiune dramatică. Starea de echilibru[5] rezultă din asocierea lor, din acomodarea lor în acelaşi timp, din co-existenţa lor, chiar din antinomia lor. Conştientizarea relaţiei care există între universul nostru interior şi cel exterior ne oferă o viziune triadică şi o altă înţelegere a echilibrului, care nu este permanent, dar cunoaşte momente în care se realizează. Starea actuală, cea potenţială şi momentul de echilibru sunt reciproc condiţionate.

[1] Vezi dr. André Moreau (1999), Putere, autonomie, vindecare, ed. Astrobios, Bucureşti
[2] Ana Blandiana (1997), Geniul de a fi, eseul Marea prejudecată, ed. Litera, Chişinău, p.212
[3] Vezi dr. André Moreau (2005), Viaţa mea aici şi acum. Gestalt-terapia, drumul vieţii, ed. Trei, Bucureşti
[4] Vezi Mark Joyner (2007), Simpleologie, ed. Amsta Publishing,, Bucureşti
[5] Starea „T” în viziunea lui Stéphane Lupasco. Vezi Solomon Marcus (1984), Paradoxul, ed. Albatros, Bucureşti

@ Virginia – Smărăndiţa Brăescu

Presedintele Traian Băsescu: Avem nevoie de un sistem de educaţie performant

Cum putem susţine învăţarea pe parcursul întregii vieţi?

Auzim foarte des în jurul nostru formulări de genul: "nu-mi place să învăţ", "nu mai vreau să învăţ, îmi ajunge cât am învăţat", "de ce trebuie să învăţ acest lucru?”, „la ce-mi foloseşte să ştiu asta?" ...etc.

În fiecare zi învăţăm lucruri noi, dar nu suntem întotdeauna conştienţi de acest lucru. Important este ce anume învăţăm, dacă ştim ce să facem cu ceea ce am aflat sau descoperit, dacă ştim să orientăm cunoştinţele dobândite către un scop construtiv.

Fiecare persoană are felul ei de a selecta informaţiile, de a le decoda si de a se exprima. Jean Louis Lascoux[1], autorul modelului SIC[2] (Strategii şi Interacţiuni în Comunicare), subliniază rolul esenţial al regulilor de comunicare pentru a nu cădea în capcana PIC (Perturbări, Interpretari, Constrângeri). Această idee este susţinută şi de alţi psihologi şi sociologi. Psihosociologul Jacques Salomé[3] vorbeşte despre reguli de igienă relaţională şi pledează pentru introducerea comunicării ca materie de studiu în şcoală. În ciuda dorinţei de a comunica mai bine, oamenii sunt rezistenţi la schimbare, deoarece „orice demers de comunicare reală destabilizează, dezechilibrează anturajul, relaţia.”[4] Autor al metodei ESPERE – o pedagogie a comunicării[5], Jacques Salomé ne încurajează să ne descoperim nevoile relaţionale şi să învăţăm să comunicam, deoarece „noi oamenii suntem fundamental fiinţe ale relaţiei”.[6] Şapte relaţii fundamentale ne ajută să cunoaştem lumea şi să fim nişte parteneri mai buni pentru noi înşine şi cei din jurul nostru:

• relaţia cu noi înşine, cu corpul nostru ;
• relaţia cu părinţii noştri;
• relaţia de cuplu;
• relaţia profesională;
• relaţia cu mediul, cu planeta Terra,
• relaţia cu Divinitatea.

Violenţa apare ca urmare a nerespectării acestor nevoi relaţionale.

Abilităţile de comunicare dobândite în familie şi în şcoală se dovedesc a fi insuficiente pentru a dezvolta relaţii armonioase cu cei din jur. Considerăm că şcoala este unul din locurile privilegiate unde se exercită solidarităţile, se dezvoltă autonomia şi simţul responsabilităţii, unde este posibil să învăţăm să trăim împreună într-un climat de înţelegere, de susţinere şi de respect reciproc. Din discuţiile avute cu elevii mei, am înţeles că şi ei doresc să înveţe cum să comunice mai eficient cu părinţii lor, cum să se facă mai bine înţeleşi de părinţi şi profesori şi chiar să înveţe cum şi-ar putea ajuta părinţii şi profesorii să comunice mai bine cu ei. Intrebările pe care elevii şi le pun şi dorinţa lor de a avea relaţii armonioase cu părinţii şi profesorii sunt aspecte pozitive care confirmă :

• nevoia lor de înţelegere, de recunoaştere şi de acceptare reciprocă;
• dorinţa de a face ceva, de a fi coautori ai relaţiilor lor ;
• dorinţa de a se responsabiliza şi deveni autonomi din punct de vedere emoţional şi afectiv.

Pentru o mai profundă înţelegere a importanţei afectivităţii şi asertivităţii în comunicarea didactică, considerăm necesară o definire si o comparatie a relaţiilor pedagogice de conflict şi de reciprocitate.

Relaţia pedagogică de conflict:

• Are la bază un conflict de nevoi : nevoile elevului/vs/nevoile profesorului
• Refuzul sau absenţa implicării personale
• Sentiment de neputinţă
• Devalorizări
• Predominanţa sistemului întrebare – răspuns
• Plângeri
• Reproşuri
• Acuzaţii
• Culpabilizări
• Supărări
• Crititci

Relaţia pedagogică de reciprocitate:

• Recunoaşterea nevoilor fără a le nega sau respinge
• A vorbi despre sine şi nu despre celălalt
• Autonomie, încredere în sine, siguranţă interioară
• Încurajări, aprecieri pozitive
• Invitaţia de a se exprima, de a emite păreri personale, de a se afirma
• Stimulări
• Cereri directe
• Entuziasm
• Proiecte
• Vise
• Propuneri deschise

Învăţarea comunicării non-violente [7] ar permite elevilor:

• să-şi însuşească câteva principii relaţionale de bază ;
• să-şi dezvolte inteligenţa emoţională[8] (capacitatea de a simţi şi a fi conştient de sentimentele şi senzaţiile sale, de a le exprima, de a-şi controla şi amâna impulsurile pentru un beneficiu mai mare şi mai important, de a recunoaşte ce depinde de sine şi ce aparţine celuilalt, de a integra nevoile sale în comportamente coerente adaptate realităţii exterioare, de a observa şi de a intui sentimentele şi nevoile celorlalţi pentru a dezvolta relaţii armonioase, de apreciere şi respect reciproc) ;
• să-şi dezvolte şi să-şi folosească în mod constructiv punctele tari ale personalităţii ;
• să depăşească blocajele în relaţiile interpersonale şi să se afirme într-o manieră responsabilă, prin asumarea consecinţelor propriilor atitudini şi comportamente
• să-şi împlinească nevoile prin cooperare, şi nu concurenţă;
• să se vindece în urma unor experienţe şi relaţii dureroase sau nereuşite;
• să-şi rezolve conflictele paşnic şi eficient

[1] J.L. Lascoux, Pratique de la médiation (Une méthode alternative à la résolution des conflits), ed. ESF, Issy-les-Moulineaux cedex, 2004
[2] http://www.lesmediateurs.fr/mediation/modules/news/article.php?storyid=19
[3] http://www.j-salome.com/; Vezi cartile lui Jacques Salomé traduse in limba romana la editurile Curtea Veche si Ascendent.
[4] Interviu Jacques Salomé, revista Psychologies , editia in limba română, februarie 2008, p. 24
[5] Vezi Jacques Salomé (2004), Pour ne plus vivre sur la planète TAIRE, Albin Michel si http://www.j-salome.com/
[6] Ibidem
[7] Vezi lucrările lui Marshall Rosenberg, fondatorul şi directorul Centrului pentru Comunicare Nonviolentă (CNVC). Călătoreşte în lumea întreagă pentru a media conflicte şi promova pacea.
[8] Vezi cărţile lui Daniel Golman traduse în limba română la editura Curtea Veche: Inteligenţa emoţională (2008, editia a IIIa), Emoţiile distructive (2005) şi Inteligenţa socială (2007) si Tara Goleman, Alchimia emoţională (2005, editia a II a)

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Proiecte de cercetare

I. CTCM colaboreaza in proiectul de cercetare "Analiza socialului" (Centrul de Studii Sociale Procesual Organice, Departamentul de Stiinte Politice si Relatii Internationale din cadrul Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu)

Coordonator: prof. univ. dr. Lucian Culda

Lucian CULDA este doctor în filosofie, profesor universitar - Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Este directorul Centrului de Cercetări Procesual-Organice. A fost selecţionat de International Biographical Centre, Cambridge CB2 3QP, England în lucrarea "Primii 2000 de intelectuali ai Secolului 21" şi declarat om internaţional al anului 2003.

Autor al lucrarilor:
- Omul, Valorile Axiologice (1982)
- Omul, Cunoaşterea şi Gnoseologia (1984)
- Geneza şi Devenirea Cunoaşterii (1989)
- Procesualitatea Socială (1994)
- Critica Psihologiilor (1995)
- Emergenţa şi reproducerea naţiunilor (1996, 2000)
- Sociologia procesual-organică (1997)
- Devenirea oamenilor în procesualitatea socială (1998)
- Organizatiile (1999, 2000)
- Dimensiunea epistemologică a interogarii existenţei sociale a oamenilor (2000)

Cordonator al lucrarilor:
- Starea naţiunilor
- Investigarea naţiunilor

II. CTCM deruleaza in parteneriat cu Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa (ARPI) proiectul de cercetare "De la psihoterapie la educatie si dezvoltare sociala durabila".

Partener media: Editura Trei

Coordonator: Dr. André Moreau

Dr. André MOREAU este psihiatru, licentiat în psihologie, psihanalist, formator in psihoterapie integrativa. A urmat formari în psihodrama, analiza tranzactionala si terapia Gestalt. Este licentiat al Institutului de Gestalt din Cleveland (‘Gestalt Institute of Cleveland’), master practician în Programare neurolingvistica (PNL) si hipnoza ericksoniana, membru al Societatii Franceze de Gestalt si al Asociatiei Internationale de Psiho si Somatoterapie de la Strasbourg (AIS), fondator si fost vicepresedinte al Societatii Balint din Belgia unde a organizat primele grupuri Balint de formare psihologica pentru medici. Este psihoterapeut certificat de Asociatia Europeana de Psihoterapie (EAP), membru fondator si presedinte general al Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa.

Dr. André MOREAU a îndrumat grupuri de formare în Gestalt si psiho-somato-terapie în Franta, Germania, Tunisia, Polonia, Algeria, Rusia si Bolivia si conduce în prezent, în mod regulat, grupuri de formare în psihoterapie integrativa în România. A predat timp de zece ani cursuri de psihologie clinica la Universitatea din Louvain, Facultatile de Medicina si Psihologie. Este autor a 12 carti si a numeroase articole aparute în revistele de specialitate.

Cartile dr. André Moreau traduse in limba romana la editura Trei, Bucuresti:

Viata mea aici si acum. Gestalt – terapia, drumul vietii (2005)
Dragoste si sexualitate (2006)
Ca sa traiesti mai bine in prezent, impaca-te cu trecutul (2006)
Psihoterapie. Metode si tehnici (2007)
Autocunoastere si autoterapie asistata (2007).

Echipa de cercetare:

Dr. Adriana Belba este medic primar psihiatru, doctor in medicina, somatoterapeut, lector univ. dr. la Universitatea din Oradea. Teza de doctorat în specialitatea „medicină”: „Studiul eficienţei şi tolerabilităţii risperidonei comparativ cu haloperidolul şi placebo în tratamentul schizofreniei rezistente la medicaţia neuroleptică clasică.”Activitate publicistica: numeroase articole, carti, traduceri, cursuri si comunicari în cadrul unor conferinţe/simpozioane/sesiuni de comunicǎri ştiinţifice. Este membru în Asociatia Psihiatrica Romana, Asociatia Mondiala de Psihiatrie, Uniunea Medicala Balcanica, in Asociatia Internationala de Psiho-socio-somatoterapie, in Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa si Colegiul Medicilor Bihor. Activitate de cercetare si participari la congrese si cursuri de perfectionare in tara si strainatate (Franta, Belgia, Spania, Germania).

Virginia - Smarandita Braescu este formator pentru educatia adultilor certificat de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. A absolvit masterul "Medierea conflictelor" la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din cadrul Universitatii "A.I.Cuza" - Iasi. Este membru fondator si presedinte executiv al Centrului de Training, Consultanta si Mediere (CTCM) si director al Departamentului de Mediere din cadrul Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa (ARPI). A urmat cursuri de formare de formatori in Managementul Comunicarii si Relatiilor Interpersonale (metoda ESPERE - Jacques Salomé) si cursuri de dezvoltare personala prin psihanaliza, Gestalt, analiza tranzactionala si hipnoza PNL. A participat la stagii de formare profesionala in Franta si Belgia si are traduceri din limba franceza publicate la editura Trei.

Gina Chiriac este formator in psihoterapie integrativa si psihoterapeut independent in psihoterapie integrativa si hipnoza clinica si terapie Eriksoniana. Este psiholog, membru al Asociatiei Psihologior din Romania, Colegiului Psihologilor din Romania si al Federatiei Romane de Psihoterapie (FRP). Este cenzor al Asociatiei Romane de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Eriksoniana, presedinte executiv al Fundaţiei de Kinetoterapie şi Terapii Complementare din Craiova, membru fondator si preşedinte executiv al Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa (ARPI).

Mara Priceputu este formator in psihoterapie integrativa, psiholog in psihologie clinica, psihologia muncii si psihologie organizationala, psihologia transporturilor, psihologie scolara. Este psihoterapeut independent in psihoterapie integrativa si hipnoza clinica si terapie Eriksoniana. Este membra a Asociatiei Psihologior din Romania, a Colegiului Psihologilor din Romania si membra in Comisia de Manifestari Stiintifice a Federatiei Romane de Psihoterapie (FRP). Este presedinta Comisiei Profesionale si de Acreditare din cadrul Asociatiei Romane de Psihoterapie Integrativa (ARPI) si presedinta filialei Bucuresti - Constanta a Asociatiei Romane de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Eriksoniana.

Colaboratori in proiectele de cercetare:

Oana Paula Zaharia este consilier scolar, profesor logoped si formator certificat de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. A absolvit masterul "Politici si management in educatie" la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea "A.I. Cuza" - Iasi. Este vicepresedinte al Asociatiei RoTalent, filiala Oneşti, membru fondator si vicepresedinte al Centrului de Training, Consultanta si Mediere.

Nicolae Zaharia este licenţiat în teologie, Facultatea de Teologie Ortodoxa. A absolvit masterul "Medierea conflictelor" la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea „A. I. Cuza" - Iasi. Este preot, membru fondator si presedinte general al Centrului de Training, Consultanta si Mediere.

Alina Plescan este licentiata a Facultatii de Stiinte Economice, specializarea Contabilitate si Informatica de Gestiune. A absolvit masterul "Medierea conflictelor" la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, Universitatea „A. I. Cuza" - Iasi.

Daniela Lungu este psiholog scolar, psihoterapeut sub supervizare in domeniul hipnozei clinice şi terapiei Eriksoniene formator national pentru implementarea ariei curriculare "Consiliere si orientare". Este formator pentru educatia adultilor certificat de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. A absolvit masterul „Politici publice si administraţie publică” – Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti. A urmat cursurile Programului de Informare şi Consiliere privind Cariera (480 de ore) in cadrul unui proiect finantat de Banca Mondiala. Este presedinta Asociatiei pentru Dezvoltare si Interventie Sociala si educationala (ADISE - Bacau).

Gabriela Irodi este profesor si director de scoala in invatamantul preuniversitar, formator certificat de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. A absolvit cursuri de formare continua pe management educational si managementul proiectelor educative.

III. Centrul de Training Consultanta si Mediere deruleaza in parteneriat cu grupul de cercetare "Espaces de la fiction" din cadrul Catedrei de franceza a Universitatii din Bacau un proiect de cercetare didactica.

Argument:
Cercetarea didactică insistă asupra ideii că, pentru a putea fi predată, o disciplină trebuie să fie făcută accesibilă elevilor. Transpunerea didactică este conceptul care defineşte procesul de concepere a programelor şi strategiilor de lucru cu elevii la clasă, un proces permanent de structurare şi restructurare a informaţiilor în scopul decodării informaţiei ştiinţifice într-un limbaj pedagogic, accesibil elevilor.

Coordonator: conferentiar univ. dr. Emilia Munteanu, Universitatea din Bacau

Distinctii si functii:
- Chevalier dans l’Ordre des Palmes Académiques conferit de primul ministru al Franţei prin decretul din data de 10 octombrie 2003 pentru servicii aduse culturii franceze;
- Membru titular: Association des membres de l’Ordre des Palmes Académiques ,2004
- Preşedinte: Liga de Cooperare Culturală şi Ştiinţifică Romania-Franţa, filiala Oneşti, 1991
- Vicepreşedinte: Fundaţia cu scop caritabil Acasă la biserică pentru copiii defavorizaţi din Oneşti, 2003
- Membru fondator: Asociaţia Oneşti-Europa
- Membru titular: Fundaţia Naţională George Călinescu, Oneşti

Activitate publicistica: numeroase articole, carti, traduceri, cursuri si manuale

A. Cărţi publicate:
1. Communion et communication (sur la scène tardivienne), Editura România Liberă, Bucureşti, 2003
2. Le théâtre de Jean Tardieu entre invention et parodie, Editura România Liberă, Bucureşti, 2003
B.Teza de doctorat :Le théâtre de Jean Tardieu entre invention et parodie
C. Cursuri, manuale
1. Le phénomène théâtral au XIX-e siècle, Editura Magic Print, Onesti, 2005
2. Éléments pour une sémiologie du théâtre, Editura Sf. Mina, Iasi, 2005
3. A l’école avec le français langue étrangère, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007
4. Voix de la polyphonie théâtrale au XX-e siècle, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007
5. Itinéraires littéraires au XIX-e siècle, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007

Cursuri de formare continua

Centrul de Training, Consultanta si Mediere (CTCM) desfasoara in parteneriat cu Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa (ARPI) cursuri de formare continua pentru adulti. Informatii suplimentare la telefon 0740.367379, 0334-402922 sau pe e-mail: virginia@ctcm.ro sau office_arpi@yahoo.fr .

I. Cursuri de formare continua prin psihoterapie integrativa (formator Dr. André MOREAU). Cursurile sunt acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania cu cate 10 credite/modul.

1. Inteligenta emotionala (24 de ore)
2. Comunicare si terapie (24 de ore)
3. Rezistentele la schimbare (24 de ore)

II. Teambuilding

1. Inteligenta emotionala si optimizarea muncii in echipa (formator: Gina Chiriac)
2. Valorizarea si valorificarea potentialului personal in cadrul echipei (formator: Mara Priceputu)
3. Strategii de comunicare in promovare si servicii (formator: Virginia-Smarandita Braescu)

III. Managementul comunicarii si relatiilor profesionale

1. Negocierea si medierea in relatiile profesionale (formator: Virginia-Smarandita Braescu)
2. Psihologia relationarii cu colegii si clientii (formator: Gina Chiriac)
3. Optimizarea comportamentului si managementul stressului la locul de munca (formator: Mara Priceputu)

Educaţie şi globalizare

1. Clarificari conceptuale

Ce este educatia?

Educatie (sociologia educatiei) (Education; Sociologie de l’éducation). In sensul sau cel mai general, termenul « educatie » semnifica orice activitate sociala vizand transmiterea catre indivizi a mostenirii colective a societatii in care acestia se insereaza. Campul sau de intelegere include astfel in aceeasi masura socializarea copilului de catre familia sa, instruirea primita in institutii cu scop educativ explicit (scoli, miscari de tineret) sau in cadrul diverselor grupari (asociatii sportive, culturale, grupuri politice), influenta grupului de prieteni, cea a mass-media etc. La limita, campul educational este atat de vast incat nicio actiune care vizeaza o transmitere oarecare a culturii si a valorilor unei societati nu poate fi exclusa.

In general, sociologia educatiei foloseste termenul intr-un sens mai restrans. Dintre institutiile educative este avuta in vedere scoala, in calitatea ei de organizatie specializata in formare si in transmiterea de informatii. Obiectul actual al sociologiei educatiei este deci in primul rand sistemul scolar, in particular cel stabilit si dezvoltat incepand cu revolutia industriala. (Dictionar de sociologie© Coord. Gilles Ferréol, Philippe Cauche, Jean-Marie Duprez, Nicole Gadrey, Michel Simon, ed. Polirom, colectia Collegium, 1998)

Ce este globalizarea?[1]

Globalizarea este:

• „... procesul de surmontare a graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se înfăţişează ca o ‚detaşare’ a economiei de piaţă faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre societăţi ...“ [Elmar Altvater]
• „... intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacţiilor ce depăşesc limitarea impusă de graniţe, concomitentă cu expansiunea spaţială a acestora ...” [Ulrich Menzel]
• „... o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume ...”[Meghnad Desai]
• „... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...“[Anthony Giddens]
• „... cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluţia Industrială încoace ...“ [Dirk Messner / Franz Nuscheler]
• „... un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă...“ [Johannes Varwick]
• „... descătuşarea puterilor pieţii mondiale şi slăbirea puterii economice a statului ...“ [Schumann/Martin]
• „... a social process in which the constraints of geography on social and cultural arrangements recede and in which people become increasingly aware that they are receding (...). Globalization does not necessarily imply homogenization (...). Globalization merely implies greater connectedness and de-territorialization ...”[Malcolm Waters]
• „... prin globalizare se intensifică concurenţa pe pieţe ...“[C. Christian von Weizsäcker]
• „Dinamica globalizării este controlată de puterile economice şi totuşi consecinţele sale cele mai importante aparţin domeniului politic“ [Klaus Müller].

2. Problematica lumii contemporane

Problematica lumii contemporane[2] se caracterizează prin universalitate, globalitate, caracter emergent şi pluridisciplinar, evoluţie rapidă a cunoaşterii şi tehnologiei, explozie demografică, amplificarea fenomenului de şomaj, excludere socială, degradare a mediului, proliferarea conflictelor - sunt aspecte care apar simultan sau în succesiune.

Imperativele generate de problematica lumii contemporane (apărarea păcii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice etc) se regăsesc sub formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, de diferite guverne şi organizaţii guvernamentale. A apărut, de asemenea, o întreagă literatură pedagogică consacrată lor.

Răspunsul sistemelor educative şi al responsabililor educaţiei la aceste imperative:

Poziţia celor sceptici (cei care consideră că şcoala s-ar afla în declin, că sistemele educative nu au şi nu pot avea un rol important în pregătirea lumii de mâine, în consolidarea unui viitor mai bun)

"Într-o perspectivă mai largă ne putem aştepta însă la transformări şi în domeniul învăţământului. Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă. În ciuda opoziţiei sindicatelor, durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învăţământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vieţii individului” (Alvin Toffler, 1983)

Poziţia celor optimişti (cei care cred în puterea educaţiei şi în capacitatea ei de a contribui cu resursele specifice la construcţia viitorului)

Educaţia nu poate rezolva singură totalitatea problemelor lumii contemporane, dar nu se poate concepe nici soluţionarea temeinică şi durabilă a problemelor actuale fără contribuţia sistemelor educative. Această încredere în rolul educaţiei în ameliorarea calităţii vieţii trebuie să se exprime sub formă de programe axate pe valorile educaţiei de mâine. Specialiştii apreciază că “noile educaţii”[3] reprezintă cel mai pertinent şi cel mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane.

Pentru că “a trăi” înseamnă astăzi a evolua, a deveni fără a-ţi abandona matca propriei personalităţi, apare ca o necesitate imperativă corelarea educaţiei pentru schimbare (ca pregătire anticipativă şi ca asimilare a ritmurilor alerte) cu formarea încrederii în propriile resurse şi în continuitate.

In acest context, educaţia este factorul strategic al dezvoltării de perspectivă, urmărind modelarea multidimensională şi anticipativă a factorului uman.

3. Educaţia – mediator al ştiinţei şi tehnicii în epoca contemporană

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii constituie un factor deosebit de important în transformarea existenţei contemporane. Începând cu a doua jumătate a secolului XX, au fost promovate orientări integralist-funcţionaliste ce determină o atitudine epistemologică unitară de concepere a cunoştinţelor şi a instrumentelor de acţiune.

Graniţele dintre producerea de valori teoretice şi producerea de valori materiale se estompează pe măsura valorificării economice a ideilor. Perspectiva globală nu ar fi posibilă fără:

a. o permanentă structurare şi restructurare a informaţiilor;
b. decodarea abstracţiilor într-un limbaj accesibil celor supuşi învăţării/pregătirii;
c. transpunerea logicii ştiinţei în logica pedagogică, singura în măsură să satisfacă exigenţele unei informatizări progresive şi sistematice;
d. producţia de cunoştinţe, idei, atitudini tehnico-ştiinţifice, dar şi de cercetători, persoane capabile să producă la rândul lor "ştiinţa” care să fie încorporată în tehnici noi de producţie;
e. producţia de bunuri, dar şi de forţă de muncă corespunzătoare cerinţelor industriei, vieţii economico-sociale;

[1] Vezi serverul educaţional D@dalos, parte a serverului internaţional UNESCO. Contine materiale informative şi didactice din domeniul educaţiei politice şi al educaţiei pentru pace: http://www.dadalos.org/globalisierung_rom/grundkurs_1.htm
[2] Concept introdus de Aurelio Peccei, fostul preşedinte al „Clubului de la Roma” (cf. Rassekh şi Văideanu, 1987)
[3] “Noile educaţii” figurează în programele UNESCO şi au fost adoptate în toate cele peste 160 de state membre şi în dicţionarele sau glosarele internaţionale

Sursa: cf. Prof. univ. dr. Teodor Cozma, Educaţia şi provocările lumii contemporane (note de curs)

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu

Ce este educaţia adulţilor?

Educaţia adulţilor:
- reprezintă o dimensiune specială a învăţării pe parcursul întregii vieţi (life long learning) şi a devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de învăţământ.
- este un răspuns la societatea modernă şi are drept scop pregătirea adulţilor în domenii de interes precum tehnologia informaţiei, limbile străine, educaţia economică şi antreprenorială, educaţia pentru o cetăţenie democratică, educaţia pentru sănătate, management, educaţia părinţilor etc.
- situează adultul care învaţă în centrul procesului de educaţie, contribuind astfel la creşterea posibilităţilor acestuia de a juca un rol activ în societate.
- este deci nu numai o tehnică, o ştiinţă, ci şi o mişcare socială pentru a-i ajuta pe oameni să-şi înţeleagă locul lor în societate, făcându-i capabili să se adapteze cerinţelor acestui secol, solicitărilor lumii contemporane, să devină mai echilibraţi, mai eficienţi.

©Virginia-Smărăndiţa Brăescu